În timpul aceleași perioade, bunica mea nu înceta să mă cheme la biserică. În unele weekend-uri cedam și făceam tot posibilul să fiu cât se poate de treaz sau să nu petrec atât de mult cu o seară înainte. Așa cum am spus, am trăit într-un oraș mic. Dacă ai trăit vreodată într-un asemenea oraș, cunoști faptul că de obicei toată lumea știe ce ai făcut înainte să fi făcut acel lucru. Bunica mea era conștientă de faptul că făceam abuz de droguri și se ruga lui Dumnezeu să îmi arate dragostea Sa și planurile pe care El le avea pentru mine. Ele erau cu mult mai promițătoare și pline de speranță decât am putut eu visa sau decât mi-am putut imagina vreodată.
Viața de acasă se înrăutățea, iar abuzul s-a schimbat de la unul moderat la unul extrem. Uitându-ma în urmă, e minunat să văd felul în care Dumnezeu a aranjat cursul întâmplărilor. Iubirea bunicii mele față de mine și puterea ei de a trece peste greșelile mele m-a călăuzit spre o familie care era doritoare să mă primească în casa lor ca și cum aș fi făcut parte din familie. Și-au asumat riscul cu un adolescent cu probleme. Prin dragostea și înțelegerea lor, am reușit să văd dragostea lui Dumnezeu pentru mine. Datorită acelei iubiri sunt azi un om schimbat. Un om cu o căsnicie minunată și copii care vor fi crescuți cunoscând iubirea de care eu nu am fost conștient altădată. Tot ce am primit, am primit datorită unor oameni care au iubit ca Isus.
No comments:
Post a Comment