Sunday, November 14, 2021

Predicatorii sunt persecutați

  1.De ce au respins filipenii Evanghelia cu atâta înverșunare? Ce principiu important descoperim în reacția lor, principiu la care și noi trebuie să fim atenți? Cum se manifestă acest principiu uneori chiar și în viața celor care se numesc creștini? (Fapte 16:9-40) 

   Evanghelia este vestea bună despre faptele mărețe săvârșite de Dumnezeu prin Hristos, fapte care duc la iertare, acceptare și transformare (Rom. 1:16.17). Din cauza păcatului, întreaga omenire era condamnată; prin moartea și învierea lui Isus, întreaga omenire a primit o nouă șansă de a avea viața veșnică pentru care Dumnezeu îi crease pe oameni încă de la început. El Și-a adus lucrarea la îndeplinire pe când eram noi încă păcătoși (Rom. 5:8). Lucrarea de răscumpărare a fost realizată de Domnul Isus fără ajutorul nostru, iar noi nu putem contribui cu nimic la ea. Totuși Evanghelia devine o realitate în viața noastră numai atunci când recunoaștem că merităm să fim condamnați pentru păcatele noastre și primim iertarea oferită prin Isus. 

  Dacă Evaghelia este o veste atât de bună și dacă nu ni se cere nimic în schimb pentru a o primi, de ce unii oameni o resping sau i se opun? Răspunsul este simplu: acceptarea Evangheliei ne cere să renunțăm la încrederea în noi înșine și în lucrurile pământești, cum ar fi banii, puterea și atracția fizică. Acestea nu sunt lucruri rele în sine, dacă se respectă voința și căile lui Dumnezeu. Însă atunci când noi ne agățăm de lucrurile trecătoare și le așază în locul asigurării Evangheliei, Evanghelia și cei care o proclamă devin pentru ei o amenințare.

 2. Cum erau Pavel și Sila când au ajuns la Tesalonic? (1 Tesaloniceni 2:1.2) Când au venit la Tesalonic, Pavel și Sila încă sufereau urmările loviturilor grele și ale întemnițării din Filipi (Fapte 16:22-24). Cu toate acestea, ei au fost încurajați de semnele puterii lui Dumnezeu. Ei au intrat plini de curaj în sinagoga din Tesalonic, în ciuda suferinței personale, și au vorbit și acolo despre Mesia, care le schimbase viața și care îi trimisese în misiunea de predicare a veștii bune acolo unde nu fusese predicată încă. 

 Care lucruri ne pot îndepărta de Domnul dacă nu suntem atenți? De ce trebuie să păstrăm tot timpul în centrul atenției jertfa lui Isus și semnificația ei, mai ales atunci când tentația lumii este foarte puternică?

Viața transformată

Renașterea - nu este pur și simplu niște sentimente calde, plăcute și presupuse la adresa lui Isus. Ea transformă viața. Uneori autorii Bibliei au simțit cu putere apropierile lor de Isus, dar se întîmpla, că lor li se părea, că sunt departe de El. Cîteodată duhul lor plutea, îndurînd o plăcere nedescrisă, și ei savura cu bucurie prezența Lui, iar uneori deloc nu simțeau prezența Sa. 

 Emoții pozitive - nu este neapărat un rezultat important al renașterii. Adevăratul rezultat al renașterii - o viață schimbată. Roada renașterii - nu este emoția, ci ascultarea. Aceasta este văzut în exemplu de viață a ucenicilor după Cincizecime. 

   Analizați comportarea lui Petru pînă la moartea lui Isus, după învierea lui Lui și după Cincizecime. Ce observați? Ce schimbări în comportamentul lui Petru a produs moartea lui Isus, învierea sa și Cincizecimea?  

 Mat. 26:69-74: Comportarea lui Petru pînă la moarte lui Isus 

 Ioan 21:15-19Comportarea lui Petru după învierea lui Isus 

 Fapte 5:27-32: Comportarea lui Petru după Cincizecime 

 Revărsarea Duhului Sfînt în ziua Cincizecimii a produs o schimbare dramatică în viața și comportarea lui Petru. Pe un creștin slab, îndoielnic această ocazie l-a transformat într-un creștin plin de credință și de ascultare. Odată înclinat la cuvinte nesăbuite și promisiuni goale, Petru a devenit un bărbat de credință, zelos, un martor îndrăzneț. Este un exemplu măreț la ceea ce poate face Duhul Sfînt pentru fiecare creștin ascultător de Dumnezeu.

Cu toții iertați

  Am fost crescut în biserică, însă am trăit ca și cum Dumnezeu nu există. Atunci când mi se iveau ocazii în care să le arăt altora de la școală sau de la muncă ce înseamnă dragostea, nu prea le luam în considerare. Am fost un ticălos. Am fost un egoist și un îngâmfat. Acum că privesc în urmă, văd că cele mai puternice influențe din viața mea au fost negative: prieteni nepotriviți, relații toxice, sex, pornografie și alcool. M-am înhăitat cu un grup nepotrivit, mințindu-mi părinții, mințindu-mi prietenii, petrecând în beții și hrănindu-mi falsul ego pe care singur l-am crescut. Pe când eram la jumătatea facultății făceam deja lucruri groaznice care îmi distrugeau trupul și viața.


  Să trec repede la începutul anului 2010 cu câteva săptămâni înainte de Paște. Familia mea fusese invitată la Life.Church. La momentul acela trecuseră câțiva ani de când noi nu mai mergeam la biserică. Era un moment critic în viața mea și în viața familiei mele, iar această invitație nu putea să se ivească într-un moment mai potrivit. Am pășit înăuntru și toată lumea ne-a făcut să ne simțim atât bineveniți și acceptați. Era ceva ce nu am mai experimentat niciodată pășind într-o biserică. În timpul primei slujbe la care am participat, pentru prima dată în viața mea am fost copleșit de iubirea și iertarea lui Dumnezeu. Mesajul a fost despre iertare și atunci am înțeles istoria lui Isus și iubirea Sa. Nu am așteptat. Am decis chiar în acea zi să îmi pun viața în mâna lui Cristos. Am simțit cum Dumnezeu mă curăță de toate lucrurile rele pe care le-am făcut și am devenit un om nou. Însă asta nu a fost tot. Am realizat că am nevoie de sprijin. A fost necesar să mă alătur unui grup de casă, a cărui membrii țineau piept vieții împreună. Am găsit un grup tânăr, mixt care se întâlnea săptămânal, marțea, și am început să particip. Acesta este locul în care totul s-a schimbat.

  Prietenii aceștia m-au iubit, m-au acceptat, dar mai mult decât atât, mi-au arătat ce înseamnă să trăiești pentru Cristos. Nu voi uita niciodată cum grupul acesta de oameni m-a iubit așa cum mă iubește Isus. M-au luat exact așa cum am fost și m-au ajutat să birui trecutul și să mă bucur de această viață nouă pe care Dumnezeu mi-a pregătit-o. M-am simțit acceptat și nu am fost judecat pentru lucrurile pe care le-am făcut. Mi-au arătat iubirea și sprijinul de care aveam disperată nevoie în acel moment din viața mea. Dumnezeu a folosit acest mic grup de douăzeci și ceva de oameni ca să mă modeleze în omul care sunt azi. Să trec la viața mea din aceste zile: sunt astăzi slujitor la o biserică, în echipa care se ocupă de grupurile mici și am ocazia să ascult povești la rând despre vieți schimbate datorită iubirii lui Cristos. Dumnezeu îți poate schimba viața și, în cele mai multe cazuri, o va face prin cei din jurul tău. 

Iubindu-i pe cei zdrobiți

Am fost crescut într-un cămin destrămat. Drogurile, alcoolul și abuzul fizic erau ceva obișnuit și de așteptat. Nu mi-a luat mult să deprind și eu aceleași comportamente pe care le vedeam zilnic. Înainte să știu asta, eram afară până târziu la băut și furam droguri din ascunzătoarea tatălui meu vitreg pentru a le vinde și deseori pentru a le consuma. Îmi amintesc cum mergeam către casă pe la ora 7:00 într-o dimineață, ca să mă pregătesc pentru școală după o noapte de băutură și consum de droguri. M-am privit în oglindă, atât de supărat din pricina persoanei care mă privea înapoi. Devenisem acel cineva pe care l-am disprețuit pentru o bună bucată de timp - acel cineva cu care am promis că nu mă voi asemăna niciodată. Nu mi-a luat mult timp să justific faptele mele și să îmi conving propria persoană ca asta eram eu destinat să fiu. „Asta e tot ce are să îți ofere traiul într-un orășel mic”, mi-am spus. „Ce altceva mai pot să fac?”

 În timpul aceleași perioade, bunica mea nu înceta să mă cheme la biserică. În unele weekend-uri cedam și făceam tot posibilul să fiu cât se poate de treaz sau să nu petrec atât de mult cu o seară înainte. Așa cum am spus, am trăit într-un oraș mic. Dacă ai trăit vreodată într-un asemenea oraș, cunoști faptul că de obicei toată lumea știe ce ai făcut înainte să fi făcut acel lucru. Bunica mea era conștientă de faptul că făceam abuz de droguri și se ruga lui Dumnezeu să îmi arate dragostea Sa și planurile pe care El le avea pentru mine. Ele erau cu mult mai promițătoare și pline de speranță decât am putut eu visa sau decât mi-am putut imagina vreodată. 

 Viața de acasă se înrăutățea, iar abuzul s-a schimbat de la unul moderat la unul extrem. Uitându-ma în urmă, e minunat să văd felul în care Dumnezeu a aranjat cursul întâmplărilor. Iubirea bunicii mele față de mine și puterea ei de a trece peste greșelile mele m-a călăuzit spre o familie care era doritoare să mă primească în casa lor ca și cum aș fi făcut parte din familie. Și-au asumat riscul cu un adolescent cu probleme. Prin dragostea și înțelegerea lor, am reușit să văd dragostea lui Dumnezeu pentru mine. Datorită acelei iubiri sunt azi un om schimbat. Un om cu o căsnicie minunată și copii care vor fi crescuți cunoscând iubirea de care eu nu am fost conștient altădată. Tot ce am primit, am primit datorită unor oameni care au iubit ca Isus. 

Lucrarea lui Dumnezeu

Dumnezeu are o lucrare. Sunt sigur de asta. Dumnezeu este la fel de viu, implicat și la fel de activ în lucrare precum a fost timp de mii de ani în baza Scripturii. La început, El a creat totul într-un echilibru de armonie, formă și frumusețe. Totuși, culmea creației sale a respins intimitatea divină. Încă de atunci, Dumnezeu caută să ne aducă din nou la El. Este povestea supremă a dragostei Sale. Dumnezeu va sări în ajutorul nostru atunci când cădem. Va veni și ne va scoate din flăcările în a căror capcană suntem prinși. El topește pereții înghețați ai inimilor noastre, atunci când ne izolăm și ne baricadăm în frica, ura, rușinea și nesiguranța noastră. Însă cel mai bun lucru este că El ne cheamă să îl urmăm în lucrarea sa care aduce speranță.                                                                                

Am fost odată vrăjmașii lui Dumnezeu, atunci când am ales să slujim unor idoli. Însă el ne-a iubit atât de mult, încât a trimis și a renunțat la singurul și unicul său Fiu. Pentru noi. Acesta este exemplul care ne-a fost dat. Speranța noastră și lucrarea la care am fost chemați este să ne iubim vrăjmașii. Este cel mai evanghelic lucru pe care îl putem face. E mai mult decât cuvintele și mai mult decât faptele. E un stil de viață prin care putem lua parte la lucrarea lui Dumnezeu, Atunci când lumea vede o mișcare a unor oameni care au suficientă stăpânire de sine ca să nu riposteze, suficientă compasiune ca să găsească solidaritate și suficientă umilință ca să găsească puterea în slăbiciune, atunci lumea va veni să îl cunoască pe Cristos în adevărata Sa formă - forma pe care a luat-o pe cruce.